Aş vrea un înger...

Aş vrea un înger doar al meu să fie,
Până la moarte...
Aş vrea să-i spun că sunt aici să ştie,
Fără păcate...
Aş vrea să-i dau chiar dacă nu fac bine,
Inima mea sau poate...
Aş vrea să-i dau şi sufletul de mâine
Dar nu se poate...

Aş vrea să strig atât de tare,
Pe cat mă doare...
Aş vrea să pot s-alerg pe mare,
Până la soare...
Aş vrea să-i ţin pe umeri cerul,
S-o scap de toate...
Aş vrea să-i uit în lume dorul,
Dar nu se poate...

Aş vrea Pământul să-l străbatem împreună,
Cât mai departe...
Aş vrea să-i dau din Soare şi din Lună,
O mică parte...
Aş vrea să-i cer nimic mai mult,
Decât dreptate...
Aş vrea de ochii reci a-i lumii s-o ascund,
Dar nu se poate...

Aş vrea un răsărit pierdut într-un apus,
Şi presărat cu şoapte...
Aş vrea să stau trecutu-i să-i ascult de sus,
În fiecare noapte...
Aş vrea sub aripile-i albe să mă ia,
Ca să-mi arate...
Tot universul preschimbat în fulgi de nea,
Dar nu se poate...

Aş vrea, am vrut şi voi mai vrea,
Dar fiecare înger,
Pentru mine-i doar o altă piază rea...