luni, 21 iunie 2010

3 poezii în amintirea bunicii mele....



Oare-a fost timpul ca să pleci?
Oare mai poţi să ma-nţelegi?
Că aş fi vrut măcar o clipă,
Să te mai văd, a mea bunică,
Să-ţi strâng în palmă mâna ta,
Să-ţi spun mai stai şi nu pleca.
De ce te-ai dus? Noi nu am vrut,
O stea, departe, a căzut
Şi te-ai urcat în locul ei,
Să ne veghezi din cer pe noi,
Să-ti fie bine unde mergi,
Clipa când mori nu poţi s-alegi,
Dar vreau să ştii că vom păstra,
În suflet amintirea ta...

Coborâtă parcă dintr-o altă lume,
Dintr-un film sau poate-o piesă cu renume,
Ai trăit o viaţă ruptă din poveste,
Ai lăsat în urmă tot ce încă este,
Amintire vie peste umbra rece,
Umbră care astăzi peste toate trece,
N-am stiut că suferi, nu mi-ai spus că doare,
Ai plecat grăbita-n drumul tău spre Soare...

Bunico,
De fiecare dată când îmi treci prin gând,
Vărs câte-o lacrimă-n tăcere,
Îmi pare atât de rău că te-am văzut plecând,
Şi n-am ştiut să-mi iau la revedere...

Un comentariu: