luni, 21 iunie 2010

3 poezii în amintirea bunicii mele....



Oare-a fost timpul ca să pleci?
Oare mai poţi să ma-nţelegi?
Că aş fi vrut măcar o clipă,
Să te mai văd, a mea bunică,
Să-ţi strâng în palmă mâna ta,
Să-ţi spun mai stai şi nu pleca.
De ce te-ai dus? Noi nu am vrut,
O stea, departe, a căzut
Şi te-ai urcat în locul ei,
Să ne veghezi din cer pe noi,
Să-ti fie bine unde mergi,
Clipa când mori nu poţi s-alegi,
Dar vreau să ştii că vom păstra,
În suflet amintirea ta...

Coborâtă parcă dintr-o altă lume,
Dintr-un film sau poate-o piesă cu renume,
Ai trăit o viaţă ruptă din poveste,
Ai lăsat în urmă tot ce încă este,
Amintire vie peste umbra rece,
Umbră care astăzi peste toate trece,
N-am stiut că suferi, nu mi-ai spus că doare,
Ai plecat grăbita-n drumul tău spre Soare...

Bunico,
De fiecare dată când îmi treci prin gând,
Vărs câte-o lacrimă-n tăcere,
Îmi pare atât de rău că te-am văzut plecând,
Şi n-am ştiut să-mi iau la revedere...

duminică, 20 iunie 2010

Întrebare



În viaţă totu-i o-ntrebare,
Răspunsul stă în fiecare,
Şi nu-i uşor să-l înţelegi,
Când mai departe vrei să mergi.

În viaţă îţi alegi un drum,
Un drum pe care eşti şi-acum,
Un drum plin de nevoi şi dor,
Tichetul tău spre viitor.

O să suspini şi o să plângi
Şi inima o să-ţi alungi,
Nepotrivit de-atatea ori,
De-atatea ori vei vrea să mori.

Dar vei vedea şi tu cândva,
Ce s-a-ntâmplat cu viaţa ta,
Tot ce-ai avut, tot ce-ai pierdut,
Tot ce ai vrut şi n-ai facut.

Ai să iubeşti pe cineva,
Să-i dai toată iubirea ta
Şi poate cu puţin noroc,
Să nu se stinga acel foc.

Iar peste ani să stai privind,
La partenerul tău zâmbind,
Sa-i mângâi părul lin, încet
Şi inima să-ţi sară-n piept.

Răspunsul la-ntrebarea ta,
A fost şi este dragostea,
Pe cât de grea, pe cât de rea,
Nu înceta să crezi în ea.

miercuri, 16 iunie 2010

Aş vrea un înger...



Aş vrea un înger doar al meu să fie,
Până la moarte...
Aş vrea să-i spun că sunt aici să ştie,
Fără păcate...
Aş vrea să-i dau chiar dacă nu fac bine,
Inima mea sau poate...
Aş vrea să-i dau şi sufletul de mâine
Dar nu se poate...

Aş vrea să strig atât de tare,
Pe cat mă doare...
Aş vrea să pot s-alerg pe mare,
Până la soare...
Aş vrea să-i ţin pe umeri cerul,
S-o scap de toate...
Aş vrea să-i uit în lume dorul,
Dar nu se poate...

Aş vrea Pământul să-l străbatem împreună,
Cât mai departe...
Aş vrea să-i dau din Soare şi din Lună,
O mică parte...
Aş vrea să-i cer nimic mai mult,
Decât dreptate...
Aş vrea de ochii reci a-i lumii s-o ascund,
Dar nu se poate...

Aş vrea un răsărit pierdut într-un apus,
Şi presărat cu şoapte...
Aş vrea să stau trecutu-i să-i ascult de sus,
În fiecare noapte...
Aş vrea sub aripile-i albe să mă ia,
Ca să-mi arate...
Tot universul preschimbat în fulgi de nea,
Dar nu se poate...

Aş vrea, am vrut şi voi mai vrea,
Dar fiecare înger,
Pentru mine-i doar o altă piază rea...