vineri, 19 februarie 2010

M-am stins de mult, tu vrei să mori, dar...



Sfios şi calm ţi-apar,
În nepăsarea ce-ţi despică visul,
Alb, neclar
Şi-am să-ţi arăt din iad tot paradisul,
Nemişcat, murdar,
Asemeni unui diamant închis într-un cărbune,
Pus pe jar.

O să vorbesc cu tine iar
Şi-ai să-mi răspunzi urât şi-ai să te zbaţi,
Dar în zadar,
Căci eu cu tine-n lumea asta suntem fraţi,
Bizar,
Iar pânza ce-ţi ascunde faţa n-are să-ţi ajute,
Sufletul hoinar.

O să te bag în buzunar,
Ca să-ţi arăt o lume fără viaţă,
De cleştar,
Ce o să-ţi lase-n gură până dimineaţă,
Gust amar
Şi-ai să-ţi vezi iar copilăria-n pagini rupte,
Din Abecedar.

Atunci are să-ţi fie clar,
Pe tabla ta de şah nebunii-ţi ţin norocul,
Într-un zar,
Ajuns la şase ţi-a sosit sorocul,
Să decizi măcar,
O clipă între viaţa ta şi gândul de-a te sinucide,
Dac-am să dispar...