joi, 14 ianuarie 2010

Agricultura



Cultivator de sentimente tot mai rare,
Privesc spre bucata mea de pământ,
La ele cum cresc şi se uscă la Soare,
Că n-am cui le da, n-am cui să le vând,

Prefer să le-ngrop din nou în ogoare,
Decât să le las să se scuture-n vânt,
În anii ce fug şi nu mai au răbdare,
Ca păsări spre ţările calde zburând.

Prefer să aştept ca-ntr-o zi să răsară,
Din solul fertil, tremurând, iarăşi verzi,
Să stau lângă ele din zori până seară,
Să-ndur anotimpuri şi nori şi zăpezi.

Prefer ca-ntr-o zi cineva să apară,
Să vrea să se uite cum n-ai vrut să vezi,
Să vrea să cultive cu mine-mpreună,
Şi grâu pe ogoare şi pomi în livezi...

6 comentarii:

  1. mie mie le poti lasa oricand :))) nu trebuie neaparat sa le cultivi din nou :-D primesc orice mostenire


    ps : cine nu a vrut sa vada ? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. He he, fomeile-astea, numa dupa avere :)) iti dau ma tot ce am eu! absolut :)) tot ce-i trecut pe numele meu :))

    RăspundețiȘtergere
  3. asta e declaratie scrisa DA? deci de acum incolo tot ce e trecut pe numele tau va fi MINEEEE muhahaaaaaaaaa



    am toti cititorii tai martori, sa nu te tragi pe fese

    RăspundețiȘtergere
  4. n-ai inteles textu :)) you get nothing :))

    RăspundețiȘtergere
  5. alo nenea pai ce suntem aici la piata ? ai zis ca imi dai, gata -vandut- asa ca sa te pregatesti sa fac recensamantul sa vad ce pot lua :D

    RăspundețiȘtergere