Cultivator de sentimente tot mai rare,
Privesc spre bucata mea de pământ,
La ele cum cresc şi se uscă la Soare,
Că n-am cui le da, n-am cui să le vând,
Prefer să le-ngrop din nou în ogoare,
Decât să le las să se scuture-n vânt,
În anii ce fug şi nu mai au răbdare,
Ca păsări spre ţările calde zburând.
Prefer să aştept ca-ntr-o zi să răsară,
Din solul fertil, tremurând, iarăşi verzi,
Să stau lângă ele din zori până seară,
Să-ndur anotimpuri şi nori şi zăpezi.
Prefer ca-ntr-o zi cineva să apară,
Să vrea să se uite cum n-ai vrut să vezi,
Să vrea să cultive cu mine-mpreună,
Şi grâu pe ogoare şi pomi în livezi...
me love ya :* huggggggggg
RăspundeţiŞtergeremie mie le poti lasa oricand :))) nu trebuie neaparat sa le cultivi din nou :-D primesc orice mostenire
RăspundeţiŞtergereps : cine nu a vrut sa vada ? :D
He he, fomeile-astea, numa dupa avere :)) iti dau ma tot ce am eu! absolut :)) tot ce-i trecut pe numele meu :))
RăspundeţiŞtergereasta e declaratie scrisa DA? deci de acum incolo tot ce e trecut pe numele tau va fi MINEEEE muhahaaaaaaaaa
RăspundeţiŞtergeream toti cititorii tai martori, sa nu te tragi pe fese
n-ai inteles textu :)) you get nothing :))
RăspundeţiŞtergerealo nenea pai ce suntem aici la piata ? ai zis ca imi dai, gata -vandut- asa ca sa te pregatesti sa fac recensamantul sa vad ce pot lua :D
RăspundeţiŞtergere