vineri, 11 decembrie 2009

Ninge




Ninge peste oraşul trist de porţelan,
Închis într-un borcan de murături,
Pe care flori de ghiaţă-n fiecare an,
Se-aştern acoperind din crăpături.

Pustie-i lumea dincolo de sticla groasă,
Un abur des oprind privirea tuturor,
Şi-un suflu cald ce-noată sprinten ca să iasă,
Prin ultima din crăpături deasupra norilor.

Cu cât mai sus, cu-atât mai greu e drumul,
Iar gaura-i cu fiecare gând mai mică,
În urma lui zăpezile-s ca scrumul,
Acoperind trecutu-i rece, plin de frică.

Grăbit şi disperat, fuge mâncând pământul,
Văzând ninsoarea peste el cum cade,
Cum prinde forma începând să simtă vântul,
Şi focul înăuntru-i care nu mai arde.

El zboară-ntre pereţii reci, de multe zile,
Fără a se-ntreba de ce sau cât de des trec anii,
Alaturi neavând decât o vaga amintire,
A celei care pe borcan schiţează sentimente stranii...

6 comentarii:

  1. Superba ... totusi trista. Ador ninsoarea, ma duce cu gandul la sarbatori, ziua mea, prieteni-familie, Papica buna :))


    Nu uita ce ai promis : a happy poem

    RăspundețiȘtergere
  2. Ninge?!?!?!
    Vreaaaaaaaauuuuuuuuu acasaaaaaaaaaaaaaaaaaaa :(
    E trista poezia asta...eu stiam ca zapada is supposed 2 make u smile... ??!? Parerea mea

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ninge decat la munte :( luni asteptam o ninsoare mica.......


    Cat despre domnul Tod ar trebui sa il invitam sa facem o betie ca'n povesti poate mai uita si el de "amore" - si o bataita mica e indicata

    RăspundețiȘtergere
  4. Liniste in sala :)) O sa fie si o poezie happy, pentru voi asa ca prea ziceti cu foc :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ba deic e liniste cand vrem noi, nu cand vrei tu claaaaar?!?!
    Hm...cred k tu te pui cu fetele...:)
    @pysyk: cu prima ocazie knd ajung in tara te anunt si mergem hotarate sa-i aratam celui "mic si pufos" cine-i sefu =))

    RăspundețiȘtergere
  6. muahaaaaa pufosu o sa o pateasca tra la la la laaaa

    RăspundețiȘtergere