vineri, 27 noiembrie 2009

Child of a thousand masks


Free of myself, child of a thousand masks,
Born of this world, product of thousand tasks,
Spirit of air with endless supplies,
I can be the truth chosen from the lies.

I am certainly, whatever you want me to be,
For how long I don't know, you'll just have to see,
I'm good and I'm bad, I'm just like a spell,
You think I'm alone but I'm doing so well.

Disguised is my path, unsure is my road,
I'm used to myself not doing what I'm told,
Confusing I stand, like smoke upon water,
Today I fall apart, tomorow I don't bother.

The one without rules, the one instigator,
The problem of the world and it's investigator,
I walk on your lands, I drink from your wine,
On top of the world still wanting to climb.

No matter how high, no matter what cost,
I'll take every road and never get lost,
I stand with no fear, disturbing the peace,
Imprisoned by myself, awaiting my release.

I'll make you love, I'll make you hate,
I'll fly back home or I'll get late,
On summer's heat on winter's chill,
I'll make you good or make you ill...

marți, 17 noiembrie 2009

Visez...



Visez doi ochi superbi cum mă privesc
Şi-alunec lin spre infinitul lor,
Din spatele cortinei norii mei se prăbusesc,
Începe cea dintâi lecţie de zbor.

Vreau ca momentele să-ncline către perfecţiune,
Vreau să păstrez intact primul sărut,
Iar prima noastră noapte de pasiune,
Asemeni unui vis fierbinte, dar mai mult.

Visez s-o pot iubi chiar de mă prăpădesc,
De sete-ncatuşat în lanţuri reci lâng-un izvor
Şi s-o iubesc chiar dacă la final greşesc,
Murind după sărutu-i dulce, umed, ce-l ador.

Vreau anotimpuri între noi şi lume,
Vreau răsăritul unui Soare-ascuns, căzut,
Asemeni unui mit fără de nume,
O dragoste cum timpul nu a mai văzut.

duminică, 1 noiembrie 2009

Dacă pleci mă tai cu lama (Emo style) :))



Tu astăzi pleci...şi nu mă iei cu tine,
Dar n-am să mor, iar într-o zi-mi va fi mai bine,
Vreau doar să şti că partea ta din mine,
O voi închide aşteptând ziua de mâine.

În fiecare zi, la fel, o altă zi de mâine,
În care n-o să pot iubi nici om, nici vis, nici câine,
Căci amintirea ta, pe veci rămasă-n mine, plânge
Şi-n fiecare clipă cade câte-un strop de sânge,

Pe ceara lumânărilor ce vântul le tot stinge,
N-am să-ţi mai scriu prea mult, cerneala nu-mi ajunge,
N-am să te strig, n-am să te caut între şoapte,
O să te-aştept în visul meu din miez de noapte.

Iar dacă vii, să şti să te grăbeşti căci poate,
Prea multe zile de vor trece toate,
Va fi târziu şi-ai să găseşti uscate,
Doar mii de picături de sânge...de dorul tău vărsate.