sâmbătă, 31 octombrie 2009

Atât de greu...




Cât de greu e să uiţi,
Cât de greu e să nu regreţi,
Când gândul te-ndeamnă să rosteşti acelaşi nume,
Rămas în urmă pentru tine,
Ca un acord greşit pe o chitară,
Lăsat pe strada despărţirii, să piară.
Dar parcă nu de tot,
Lăsat pe mai târziu să-nvie,
Sufletul tău mort...

Cât de greu e să-nţelegi,
Când ţi-e frică să visezi,
La cărarea dragostei pe care nu-ndrăzneşti să păşeşti
Şi vrei s-o ocoleşti,
Când lucruri noi iţi ies în cale
Şi undeva la mijloc stă cel care,
Îţi poate-aduce fericirea,
Acum sau mai târziu, dar tu,
Îi ocoleşti privirea...

Cât de greu e s-auzi,
Fără să-ţi imaginezi,
O voce pură strigând după tine ştearsă,
Din faţă, dar faci cale-ntoarsă,
Pe unde umbrele ce-au fost odată bune,
Şoptesc blestemele lăsate-n lume,
În fiecare zi
Şi promisiuni răsar din nou,
Pentru a te minţi...

Cât de greu e să joci,
Un joc pe care-l iubeşti,
Un joc al sufletelor care se rostogolesc ca zaruri,
Într-un ocean al cărui valuri,
De ghiaţă-nchise oglinzi spre stele,
Îţi izolează sentimentele în ele
Şi vrei să poţi zbura,
Dar dincolo de toate, oare?
Vei putea uita...

6 comentarii:

  1. Vaiiiiiiiiiiiiiiiiiii ....... cat ma regasesc!!!!!! deci (academic) se este foarte lacrimogena :)) =)) .. e frumoasa .. ars poetica! keep doin' the good job :D

    RăspundețiȘtergere
  2. "Dar dincolo de toate, oare?
    Vei putea uita..."
    Cu siguranta ca DA

    RăspundețiȘtergere
  3. Este foarte greu .
    Dar nu imposibil .

    Frumos :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Va contrazic : Nu e deloc greu, trebuie decat sa iti doresti asta cu adevarat :)


    Degeaba spui : vreau sa te uit, sau te*am uitat cand tu stii ca de fapt nu e adevarat, si te minti.....si vei ajunge sa iti crezi chiar si tu minciunile

    RăspundețiȘtergere