joi, 21 mai 2009

Ești tu?




Ești tu?
Femeia vieții mele...
sau ești doar una dintre cele,
care pierdută printre stele,
o să-mi provoci numai durere?

Ești tu?
Acea persoană bună...
care cu patimă nebună,
mă va iubi sub clar de lună,
fără ca vre-un cuvânt să-mi spună?

Ești tu?
O umbră sau o rază...
ești soarele de după-amiază,
care norii-mi îndepărtează,
și sufletul mi-l luminează?

Ești tu?
Tot ce aș vrea să fi...
ești visul meu din zori de zi,
ești vocea care mi-aș dori,
să-mi spună că mă va iubi?

Ești tu?
Sau ca un vânt ce bate...
o să mă lași curând în spate,
o pată albă-ntre păcate,
un drum ce duce către moarte?

Ești tu?
Culoarea-n ochii mei...
sau ești doar lacrima din ei,
ce cade peste anii grei,
în amintirea alor tăi?

Ești tu?
Plăcuta-mi amăgire...
că nu rămân o amintire,
speranța mea la nemurire,
ești tu sau nu a mea iubire?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu