joi, 21 mai 2009

Întrebare pentru Dumnezeu...




De ce...?
Orbiți și lași, părinte,
Stăm și ne batem în cuvinte,
Când pe-ale noastre plaiuri sfinte,
Nu construim decât morminte.

Copii se nasc fără speranță,
Părinții lor nu cred în viață.
Un zâmbet larg la suprafață,
Dar înăuntru altă față.

Sunt obosiți peste măsură,
Uitând de frig sau de căldură
Și-atunci când viața e mai dură,
Se-afundă toți în băutură.

De ce...?
De tot mai multe rele,
Ne atașăm văzând în ele,
O cale bună de scăpare
Și-ntradevăr dreptatea moare.

Dreptate, care niciodată,
De tine nu a fost uitată,
Îmi pare parcă, dintr-o dată,
De toată lumea îngropată.

Fără bun simț și maniere,
Privim cu ochii către stele,
Și ne dorim, visând la ele,
Să ne tot scoată din belele.

De ce...?
Vrem drepturi, când păcate,
Avem o mie adunate
Și credem în minciuni nu fapte,
Trăim din vise-mprumutate.

Orbiți parcă de libertate
Și lași, deasupra de dreptate,
Suntem ca pagini într-o carte,
Rupte, murdare, șifonate.

Și totuși, parcă nu ne pasă,
Onoare, frați, copii sau rasă,
Nu mai există și acasă,
Rămânem tot singuri la masă.

De ce...?
Te-ntreb acum părinte,
De ce-ai lăsat ca cele sfinte,
Să piară fără de cuvinte,
Adânc închise în morminte?...

Ești tu?




Ești tu?
Femeia vieții mele...
sau ești doar una dintre cele,
care pierdută printre stele,
o să-mi provoci numai durere?

Ești tu?
Acea persoană bună...
care cu patimă nebună,
mă va iubi sub clar de lună,
fără ca vre-un cuvânt să-mi spună?

Ești tu?
O umbră sau o rază...
ești soarele de după-amiază,
care norii-mi îndepărtează,
și sufletul mi-l luminează?

Ești tu?
Tot ce aș vrea să fi...
ești visul meu din zori de zi,
ești vocea care mi-aș dori,
să-mi spună că mă va iubi?

Ești tu?
Sau ca un vânt ce bate...
o să mă lași curând în spate,
o pată albă-ntre păcate,
un drum ce duce către moarte?

Ești tu?
Culoarea-n ochii mei...
sau ești doar lacrima din ei,
ce cade peste anii grei,
în amintirea alor tăi?

Ești tu?
Plăcuta-mi amăgire...
că nu rămân o amintire,
speranța mea la nemurire,
ești tu sau nu a mea iubire?

vineri, 8 mai 2009

Izvor și Barcă



Ce vrei să știi tu despre mine?
Sunt doar un simplu călător,
Pășind poteci adânc bătute,
De pașii deși ai tuturor.

Fără cuvânt, aș fi o barcă
Și n-aș mai vrea să mai plutesc.
Pe valuri, într-o baltă seacă,
Fără odihna să-mi găsesc.

Un marinar, de mult pe mare,
Prea trist și măcinat de dor,
Care vâslește tot mai tare,
Fără să ceară ajutor.

Pierdut în absolut de parcă,
Nu înțeleg de ce trăiesc,
În viața asta rea și falsă,
Pe care totuși o iubesc.

Sunt omul dintr-o apa rece,
Al cărui umbră e izvor,
Sunt vântul care-n grabă trece,
Departe-n urma norilor.

miercuri, 6 mai 2009

De ce?



De ce cad stelele pe cer?
De ce luminile se sting?
De ce eu nu mai pot să sper
Și nu mai pot să te ating?
De ce mă chinui în zadar?
Încerc să te iubesc spunând,
Spunând că trece iar și iar,
Durerea ce-o ascund în gând.

De ce-mi sunt zilele tot reci?
De ce nu poți să înțelegi?
De ce te chem să te întorci
Și mai departe tu alergi?
De ce renunți așa usor?
Spunând n-o luăm de la-nceput.
De ce un suflet călător,
În noapte iar a dispărut?

Oare?...




Te-ntrebi de ce? înconjurat de-atâta lume,
Ești totuși singur, făr-un scop anume.
Aștepți ca viața să-ți mai dea un semn,
Te-agăți din nou de-al ei picior de lemn.
Ai fost plecat când sa-mpărțit norocul,
Nu ți-ai găsit nici unde, încă, locul.
Ești schimbător, habar n-ai cine ești,
Sau ce-o să faci, sau dacă reușești.
Confuz, uimit de ce-ți apare-n cale,
Privirea ta pierdută răscolește-n zare,
Sperând zadarnic să gasească-n nori,
Ce-ai căutat și n-ai găsit de-atâtea ori...

A Titan is born...



Born of your kind I was weak,
Until I found what I was meant to seak.
I found power but lost on the way,
The will and the reason to pray.
The enemy with no name.
Forever blessed by the flame,
And from the day i was reborn,
My path was clear in to this world.
Fearless and cruel I've become,
Like madness itself will I come.
And against all the odds,
I'll make war with your gods...

Bird with broken wings


Come take my hand
And put a'n end,
To centuries of sadness.
I'll be the light,
Upon your night,
Deliver you from madness.
I'll take a'n oath,
To be your boat,
To sail over your sorrow.
I'll keep you strong,
Sing you a song,
I'll be with you tomorrow.
I'll help you learn,
To fly again,
To fly above all things.
I'll be your guide,
I'll be your pride,
My bird with broken wings.

Amintire...


Amintire...
Risipită printre gânduri,
Dai viață durerii,
În aceste rânduri.

Tulburându-mi somnul,
Îmi apari ciudat.
Într-un vis cu care,
Noaptea mi-ai stricat.

Și mă lasi să sufăr,
Fără de speranță,
Fără de curajul,
De-a privi în fața.

Arătându-mi parcă,
Drumul spre uitare,
Fără de lumină,
Fără de hotare.

Unde să te-acopăr,
Să te las de-o parte,
Și să plec de-acolo,
Cât pot de departe.

Dar mă-ntreb o mie,
Dac-ar fi ca tine,
Aș avea puterea,
Să le-nchid în mine?

Să le uit acolo,
Să le las o viața.
Și să nu mai iasă,
Iar la suprafață?